îmblăciu

română

Etimologie

Confer a îmblăti.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
îmblăciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblăciu îmblăcii
Articulat îmblăciul îmblăciile
Genitiv-Dativ îmblăciului îmblăciilor
Vocativ îmblăciule îmblăciilor
  1. unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.