Odă (Bolintineanu)

O Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână,
Ce locuiești în cer,
Aruncă o privire pe patria română,
P-aceste dulci popoare ce în durere pier!
Și tu, Marie dulce cu coama aurită,

Cu ochii lăcrimați!
Oh! faceți o minune popoarelor iubită!
Din trista lor cădere românii înălțați!
La voi e cu putință tot ce la oameni pare

Neputincios și greu,
Căci niciodată omul prin slaba-i cugetare
Nu va ghici natura-ți, putere, Dumnezeu!
Dar tu, ce-nalți un munte când trebuința cere,

Al zilei imperat
Înalță și gândirea românului ce piere,
Lumină al lor suflet în noaptea cea de dor!