Invocație

O, Doamne-al bunătății, putere creatoare,
De care niciodată eu nu m-am îndoit,
Tu, ce ai pus amorul în inimi simțitoare
Și floarea aurorei cu rouă-ai învelit;

Tu, ce-ai sădit în inimi speranța și credința,
Căci una fără alta nu poate exista,
Ce-aduci după durere surâsul și dorința
Și după vijelie un soare-a lumina;

Ce fără încetare dai zilelor lumine,
Și câmpului verdeață, și paserii cântări.
Și frunzelor șoptire, și undelor suspine,
Și pe vergine buze suave sărutări;

Aruncă o cătare asupra țării mele;
Ea este ca o barcă pe un ocean plutind
Când geme uraganul în noapte fără stele,
Ce încă o suflare ș-o vom vedea pierind.

Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească,
Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm
Ca să vedem furtuna ce va să ne răpească
Și sub un mal ferice un port sa căutăm!