La uitare

Tu ești o ferice floare
Ce în câmpul morții crești
Pururea surâzătoare,
Dorurile lecuiești.

Între cei rămași în viață
Și-ntre cei ce nu mai sânt,
Tu reverși o dulce ceață,
Tu ascunzi al lor mormânt.

Ca o mână înflorită
Lacrimile ștergi plăcut
Și durerea infinită
O gonești către trecut.

Dar cu tine, orice rele,
Orice bunuri se topesc
Și pe urma fugii tele,
Noi dorințe înfloresc.

În durerea lui amorul
Te consultă multe ori;
Tu îi vindeci dulce dorul
Cu-ale tele triste flori.

Și când vinul se revarsă,
Când ospeții dănțuiesc,
Sânul tău pe lume varsă
Un parfum dumnezeiesc.