O patimă

Vai! Un foc mă arde! Ard și tremur eu!
Ca un crin în vânturi saltă pieptul meu.
Ochii-mi varsă lacrimi și totdeodată
Razele-aurorii în față-mi se-arată.
Cugetele mele sunt ca niște nori
Și totdeodată ca dulcile zori.
Blestem muritorii ș-ale lor suspine
Și totdeodată aflu toate bine,
Când pe carul morții eu voiesc să zbor,
Când găsesc că viața e numai amor.
Și cu toate astea dorul meu cel mare,
Dulcea mea l-ar stinge cu o sărutare.