Sezonul de Formula 1 din 1996

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1996
Durată
10 martie - 13 octombrie
Nr. curse
16
Nr. piloți
24
Nr. echipe
11
Campionul la Piloți
Damon Hill (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Renault (Al 8-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1996 a fost cel de-al 50-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 47-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 39-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Japonia pe 13 octombrie.[1][2]

Damon Hill a câștigat campionatul la piloți la doi ani după ce a fost bătut cu un punct de Michael Schumacher, făcându-l primul fiu al unui campion mondial (tatăl său, Graham, câștigând titlul în 1962 și 1968) care a câștigat el însuși titlul.[3][4][5] Williams-Renault a câștigat cu ușurință titlul constructorilor, deoarece nu a existat niciun alt concurent suficient de puternic pentru a pune o provocare consistentă pe tot parcursul campionatului.[2][6] Acesta a fost, de asemenea, începutul sfârșitului dominanței lui Williams din anii 1990, deoarece s-a anunțat că Hill și designerul Adrian Newey vor pleca la încheierea sezonului, producătorul de motoare, Renault, plecând și el după 1997.[7][8][9]

Piloții și echipele înscrise în campionat

Sistemul de numerotare utilizat din 1974 a fost abandonat.[10] Ferrari a primit numerele 1 și 2 după ce l-a semnat pe campionul en-titre, Michael Schumacher, în ciuda faptului că a terminat campionatul constructorilor din anul precedent pe locul trei, Benetton a primit numerele 3 și 4 pentru câștigarea Campionatului Constructorilor, Williams a obținut numerele 5 și 6 pentru că a terminat pe locul doi, McLaren a obținut 7 și 8 pentru clasarea pe locul patru, Ligier a obținut 9 și 10 pentru locul cinci și așa mai departe, numărul 13 fiind omis.[11][12]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1996 al campionatului. Toate echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Goodyear.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 046 3.0 V10 F310 1 Michael Schumacher Toate
2 Eddie Irvine Toate
Mild Seven Benetton Renault Benetton Renault RS8 3.0 V10 B196 3 Jean Alesi Toate
4 Gerhard Berger Toate
Rothmans Williams Renault Williams Renault RS8 3.0 V10 FW18 5 Damon Hill Toate
6 Jacques Villeneuve Toate
Marlboro McLaren Mercedes McLaren Mercedes FO 110/3 3.0 V10 MP4/11
MP4/11B
7 Mika Häkkinen Toate
8 David Coulthard Toate
Ligier Gauloises Blondes Ligier Mugen-Honda MF-301 HA 3.0 V10 JS43 9 Olivier Panis Toate
10 Pedro Diniz Toate
Benson & Hedges Total Jordan Peugeot Jordan Peugeot A12 EV5 3.0 V10 196 11 Rubens Barrichello Toate
12 Martin Brundle Toate
Red Bull Sauber Ford Sauber Ford JD Zetec-R 3.0 V10 C15 14 Johnny Herbert Toate
15 Heinz-Harald Frentzen Toate
Footwork Hart Footwork Hart 830 3.0 V8 FA17 16 Ricardo Rosset Toate
17 Jos Verstappen Toate
Tyrrell Yamaha Tyrrell Yamaha OX11A 3.0 V10 024 18 Ukyo Katayama Toate
19 Mika Salo Toate
Minardi Team Minardi Ford ED2 3.0 V8
Ford ED3 3.0 V8
M195B 20 Pedro Lamy Toate
21 Giancarlo Fisichella 1, 4–10
Tarso Marques 2–3
Giovanni Lavaggi 11–16
Forti Grand Prix[a] Forti Ford ECA Zetec-R 3.0 V8 FG01B
FG03
22 Luca Badoer 1–10
23 Andrea Montermini 1–10
Sursa:[2][11][14][15]

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1996.

1. 2. 3. 4.
Marele Premiu al Australiei
8-10 martie
Marele Premiu al Braziliei
29-31 martie
Marele Premiu al Argentinei
5-7 aprilie
Marele Premiu al Europei
26-28 aprilie

Albert Park (S)

Interlagos (P)

Oscar Alfredo Gálvez (P)

Nürburgring (P)
5. 6. 7. 8.
Marele Premiu al statului San Marino
3-5 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
16, 18-19 mai
Marele Premiu al Spaniei
31 mai-2 iun
Marele Premiu al Canadei
14-16 iunie

Imola (P)

Monaco (S)

Catalunya (P)

Gilles Villeneuve (S)
9. 10. 11. 12.
Marele Premiu al Franței
28-30 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
12-14 iulie
Marele Premiu al Germaniei
26-28 iulie
Marele Premiu al Ungariei
9-11 august

Magny-Cours (P)

Silverstone (P)

Hockenheimring (P)

Hungaroring (P)
13. 14. 15. 16.
Marele Premiu al Belgiei
23-25 august
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie
Marele Premiu al Portugaliei
20-22 septembrie
Marele Premiu al Japoniei
11-13 octombrie

Spa-Francorchamps (P)

Monza (P)

Estoril (P)

Suzuka (P)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:[1][2]

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1 MP al Australiei Jacques Villeneuve Jacques Villeneuve Damon Hill Williams-Renault Raport HIL 4
2 MP al Braziliei Damon Hill Damon Hill Damon Hill Williams-Renault Raport 14
3 MP al Argentinei Damon Hill Jean Alesi Damon Hill Williams-Renault Raport 18
4 MP al Europei Damon Hill Damon Hill Jacques Villeneuve Williams-Renault Raport 11
5 MP al statului San Marino Michael Schumacher Damon Hill Damon Hill Williams-Renault Raport 21
6 MP al Principatului Monaco Michael Schumacher Jean Alesi Olivier Panis Ligier-Mugen-Honda Raport 21
7 MP al Spaniei Damon Hill Michael Schumacher Michael Schumacher Ferrari Raport 17
8 MP al Canadei Damon Hill Jacques Villeneuve Damon Hill Williams-Renault Raport 21
9 MP al Franței Michael Schumacher Jacques Villeneuve Damon Hill Williams-Renault Raport 25
10 MP al Marii Britanii Damon Hill Jacques Villeneuve Jacques Villeneuve Williams-Renault Raport 15
11 MP al Germaniei Damon Hill Damon Hill Damon Hill Williams-Renault Raport 21
12 MP al Ungariei Michael Schumacher Damon Hill Jacques Villeneuve Williams-Renault Raport 17
13 MP al Belgiei Jacques Villeneuve Gerhard Berger Michael Schumacher Ferrari Raport 13
14 MP al Italiei Damon Hill Michael Schumacher Michael Schumacher Ferrari Raport 13
15 MP al Portugaliei Damon Hill Jacques Villeneuve Jacques Villeneuve Williams-Renault Raport 9
16 MP al Japoniei Jacques Villeneuve Jacques Villeneuve Damon Hill Williams-Renault Raport 19

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 10 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată. Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz. Pilot AUS
BRA
ARG
EUR
SMR
MON
ESP
CAN
FRA
GBR
GER
HUN
BEL
ITA
POR
JPN
Puncte
1 Damon Hill 1 1P
R
1P 4P
R
1R Ab AbP 1P 1 AbP 1P
R
2R 5 AbP 2P 1[b] 97
2 Jacques Villeneuve 2P
R
Ab 2 1 11* Ab 3 2R 2R 1R 3 1 2P 7 1R AbP
R
78
3 Michael Schumacher Ab 3 Ab 2 2P AbP 1R Ab NSP Ab 4 9*P 1 1R 3 2 59
4 Jean Alesi Ab 2 3R Ab 6 AbR 2 3 3 Ab 2 3 4 2 4 Ab 47
5 Mika Häkkinen 5 4 Ab 8 8* 6* 5 5 5 3 Ab 4 3 3 Ab 3 31
6 Gerhard Berger 4 Ab Ab 9 3 Ab Ab Ab 4 2 13* Ab 6R Ab 6 4 21
7 David Coulthard Ab Ab 7 3 Ab 2 Ab 4 6 5 5 Ab Ab Ab 13 8 18
8 Rubens Barrichello Ab Ab 4 5 5 Ab Ab Ab 9 4 6 6 Ab 5 Ab 9 14
9 Olivier Panis 7 6 8 Ab Ab 1 Ab Ab 7 Ab 7 5 Ab Ab 10 7 13
10 Eddie Irvine 3 7 5 Ab 4 7* Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab 11
11 Martin Brundle Ab 12* Ab 6 Ab Ab Ab 6 8 6 10 Ab Ab 4 9 5 8
12 Heinz-Harald Frentzen 8 Ab Ab Ab Ab 4* 4 Ab Ab 8 8 Ab Ab Ab 7 6 7
13 Mika Salo 6 5 Ab DSC Ab 5* DSC Ab 10 7 9 Ab 7 Ab 11 Ab 5
14 Johnny Herbert Ab Ab 9 7 Ab 3 Ab 7 DSC 9 Ab Ab Ab 9* 8 10 4
15 Pedro Diniz 10 8 Ab 10 7 Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 6 Ab Ab 2
16 Jos Verstappen Ab Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 10 Ab Ab Ab 8 Ab 11 1
Ukyo Katayama 11 9 Ab DSC Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 7 8 10 12 Ab 0
Ricardo Rosset 9 Ab Ab 11 Ab Ab Ab Ab 11 Ab 11 8 9 Ab 14 13 0
Giancarlo Fisichella Ab 13 Ab Ab Ab 8 Ab 11 0
Pedro Lamy Ab 10 Ab 12 9 Ab Ab Ab 12 Ab 12 Ab 10 Ab 16 12 0
Luca Badoer NSC 11 Ab NSC 10 Ab NSC Ab Ab NSC 0
Giovanni Lavaggi NSC 10* NSC Ab 15 NSC 0
Andrea Montermini NSC Ab 10 NSC NSC NS NSC Ab Ab NSC 0
Tarso Marques Ab Ab 0
Poz. Pilot AUS
BRA
ARG
EUR
SMR
MON
ESP
CAN
FRA
GBR
GER
HUN
BEL
ITA
POR
JPN
Puncte
Sursa:[3]
Legendă
CuloareRezultat
AuriuCâștigător
ArgintiuLocul 2
BronzLocul 3
VerdeAlte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
PurpuriuA abandonat cursa (Ab)
NegruDescalificat (DSC)
AlbNu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
AdnotareÎnsemnătate
PPole position
RCel mai rapid tur
* Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz. Constructor AUS
BRA
ARG
EUR
SMR
MON
ESP
CAN
FRA
GBR
GER
HUN
BEL
ITA
POR
JPN
Puncte
1 Williams-Renault 1 1P
R
1P 1 1R Ab 3 1P 1 1R 1P
R
1[c] 2P 7 1R 1 175
2P
R
Ab 2 4P
R
11* Ab AbP 2R 2R AbP 3 2R 5 AbP 2P AbP
R
2 Ferrari 3 3 5 2 2P 7* 1R Ab Ab Ab 4 9*P 1 1R 3 2 70
Ab 7 Ab Ab 4 AbP Ab Ab NSP Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab
3 Benetton-Renault 4 2 3R 9 3 AbR 2 3 3 2 2 3 4 2 4 4 68
Ab Ab Ab Ab 6 Ab Ab Ab 4 Ab 13* Ab 6R Ab 6 Ab
4 McLaren-Mercedes 5 4 7 3 8* 2 5 4 5 3 5 4 3 3 13 3 49
Ab Ab Ab 8 Ab 6* Ab 5 6 5 Ab Ab Ab Ab Ab 8
5 Jordan-Peugeot Ab 12 4 5 5 Ab Ab 6 8 4 6 6 Ab 4 9 5 22
Ab Ab Ab 6 Ab Ab Ab Ab 9 6 10 Ab Ab 5 Ab 9
6 Ligier-Mugen-Honda 7 6 8 10 7 1 6 Ab 7 Ab 7 5 Ab 6 10 7 15
10 8 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab
7 Sauber-Ford 8 Ab 9 7 Ab 3 4 7 Ab 8 8 Ab Ab 9* 7 6 11
Ab Ab Ab Ab Ab 4* Ab Ab DSC 9 Ab Ab Ab Ab 8 10
8 Tyrrell-Yamaha 6 5 Ab DSC Ab 5* Ab Ab 10 7 9 7 7 10 11 Ab 5
11 9 Ab DSC Ab Ab DSC Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab 12 Ab
9 Footwork-Hart 9 Ab 6 11 Ab Ab Ab Ab 11 10 11 8 9 8 14 11 1
Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 13
Minardi-Ford Ab 10 Ab 12 9 Ab Ab 8 12 11 12 10* 10 Ab 15 12 0
Ab Ab Ab 13 Ab Ab Ab Ab Ab Ab NSC Ab NSC Ab 16 NSC
Forti-Ford NSC 11 10 NSC 10 Ab NSC Ab Ab NSC 0
NSC Ab Ab NSC NSC NS NSC Ab Ab NSC
Poz. Constructor AUS
BRA
ARG
EUR
SMR
MON
ESP
CAN
FRA
GBR
GER
HUN
BEL
ITA
POR
JPN
Puncte
Sursa:[6]
Legendă
CuloareRezultat
AuriuCâștigător
ArgintiuLocul 2
BronzLocul 3
VerdeAlte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
PurpuriuA abandonat cursa (Ab)
NegruDescalificat (DSC)
AlbNu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
AdnotareÎnsemnătate
PPole position
RCel mai rapid tur
* Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat

Sezonul 1996 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna. Acesta este, până în prezent, ultimul eveniment competitiv non-campionat din istoria Formulei 1, deoarece evenimentul va găzdui doar mașini de Formula 3000 începând cu 1997.

Numele cursei Locație Data Pilotul câștigător Constructor
Formula 1 Indoor Trophy Salonul Auto Bologna 7–8 decembrie Giancarlo Fisichella Benetton

Note

  1. Forti Grand Prix a intrat în faliment după Marele Premiu al Marii Britanii și nu a mai participat în campionat.[13]
  2. Damon Hill și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  3. Williams-Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Ungariei.

Referințe

  1. 1 2 service, Grandprix com-First & fastest: The original online F1 news. „The 1996 F1 calendar”. www.grandprix.com (în engleză). Accesat în .
  2. 1 2 3 4 „1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .
  3. 1 2 FIA Formula One World Championship – Drivers points, www.fia.com, as archived at web.archive.org
  4. „1994 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .
  5. „Like father, like son - the second-generation F1 racers”. Formula1.com. Accesat în .
  6. 1 2 FIA Formula One World Championship – Constructors points, www.fia.com, as archived at web.archive.org
  7. „Hill on Villeneuve | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine (în engleză). . Accesat în .
  8. „Williams admits mistake to let Newey go”. www.motorsport.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  9. „The rise and fall of Williams”. www.racefans.net. Accesat în .
  10. „Numbers Nostalgia”. F1 Colours (în engleză). . Accesat în .
  11. 1 2 „1996 FIA Formula One World Championship Entry List” (PDF). FIA.com. Fédération Internationale de l'Automobile. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  12. „1995 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .
  13. „Gallery: F1 teams that became defunct in the last 25 years”. www.motorsport.com (în engleză). Accesat în .
  14. „Models in 1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .
  15. „All the drivers 1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.