Maltoză

Identificare
Maltoză
α-maltoză
β-maltoză
Nume IUPAC	2-(hidroximetil)-6-[4,5,6-trihidroxi-2-(hidroximetil)oxan-3-il]oxioxan-3,4,5-triol
Alte denumiri	4-O-α-D-glucopiranozil-D-glucoză
SMILES O([C@H]1[C@H](O)[C@@H](O)C(O)O[C@@H]1CO)[C@H]2O[C@@H]([C@@H](O)[C@H](O)[C@H]2O)CO
Număr CAS	69-79-4
PubChem CID	439186
Informații generale
Formulă chimică	C₁₂H₂₂O₁₁
Aspect	pudră albă sau cristale
Masă molară	342,30 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,54 g/cm³
Punct de topire	160 - 165 °C
Solubilitate în apă
1,080 g/mL (20 °C)
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Maltoza este o dizaharidă formată din două unități de glucoză legate printr-o legătură α(1→4), în urma unei reacții de condensare. Maltoza este obținută la hidroliza enzimatică a amidonului în prezența amilazelor. Denumirea sa provine de la malț, deoarece ea este întâlnită în semințele care germinează, acestea descompunând amidonul pentru a obține surse de hrană. De asemenea, se poate obține și prin caramelizarea glucozei. ^[1]

Referințe

↑ Sugisawa, Hirqshi; Edo, Hiroshi (1966). „The Thermal Degradation of Sugars I. Thermal Polymerization of Glucose”. Journal of Food Science. 31 (4): 561. doi:10.1111/j.1365-2621.1966.tb01905.x.

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.

[1] Sugisawa, Hirqshi; Edo, Hiroshi (1966). „The Thermal Degradation of Sugars I. Thermal Polymerization of Glucose”. Journal of Food Science. 31 (4): 561. doi:10.1111/j.1365-2621.1966.tb01905.x.

[1]