Dimitrie Ghica

Dimitrie Ghica (n. 31 mai 1816, București, Țara Românească – d. 15 februarie 1897, București, România) a fost un politician român, ministru în varii guverne și cel de-al zecelea prim-ministru al României din partea Partidului Conservator între 16 noiembrie 1868-27 ianuarie 1870. A ocupat și alte portofolii în alte guverne.

Biografie

Născut în Familia Ghica, ca fiu al domnitorului din Țara Românească Grigore Dimitrie Ghica, vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică). Studii militare la Viena și Berlin. O vreme a fost ofițer în garda imperială rusă (1838-1839).

În țară a funcționat mai întâi ca membru al Curții de Apel București. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliției (1855-1857) și primar al Capitalei.

Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri – ultimul Guvern al Munteniei – în perioada 19 iulie 1861-22 ianuarie 1862. Președinte al Senatului României, în legislaturile din perioadele 17 noiembrie 1879-8 septembrie 1888 și 9 decembrie 1895-15 februarie 1897.

Ca efor al Spitalelor civile a avut contribuții determinante în construirea unor unități sanitare în București. Modernizarea orașului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. În ultimul Guvern pe care l-a condus, a deținut și portofoliul Lucrărilor Publice.

A fost căsătorit cu Charlote Duport.

Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Galerie

• Dimitrie Ghica între anii 1860-1870
• Dimitrie Ghica in revista Luceafărul 1909

Note

Bibliografie suplimentară

• Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 154–156 

Legături externe

• CTITORI AI ROMĂNIEI / 150 de ani de la Unirea Principatelor Române^{[nefuncțională]} , 16 ianuarie 2009, Jurnalul Național