Gheorghe Manu (general)

Gheorghe Manu
Date personale
Născut
București, Țara Românească
Decedat (77 de ani)
București, România
PărințiIoan Manu
Cetățenie România
Ocupațiepolitician
om de stat
Limbi vorbitelimba română
Ambasador al României în Regatul Unit
În funcție
 – 
Precedat deAlexandru C. Catargi[*]​
Succedat deNicolae Mișu
Ministru al apărării naționale
În funcție
 – 
Precedat deDimitrie A. Sturdza
Succedat deAlexandru Averescu
În funcție
 – 
Precedat deConstantin Barozzi
Succedat deMatei Vlădescu
În funcție
 – 
Precedat deIoan Alexandru Duca
Succedat deEustațiu Pencovici
Ministru al finanțelor
În funcție
 – 
Precedat deGeorge D. Pallade
Succedat deTake Ionescu
Al 17-lea prim-ministru al României
În funcție
 – 
GuvernGuvernul George Manu
Precedat deLascăr Catargiu
Succedat deIoan Emanoil Florescu
Primar general al municipiului București
În funcție
 – 
Precedat deConstantin N. Brăiloiu
Succedat deConstantin A. Rosetti
Deputat al României
Senator al României
PremiiOrdinul național „Steaua României”
Ordinul Virtutea Militară ()
Partid politicPartidul Conservator 
Acest articol se referă la un general și prim-ministru român. Pentru alte sensuri, vedeți Gheorghe Manu (dezambiguizare).

Gheorghe Manu (alternativ George Manu; n. 26 iulie 1833, București – d. 16 mai 1911, București) a fost un general și om de stat român, ministru de Război în mai multe guverne, cel de-al șaptesprezecelea premier al României. A deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri între 1889 și 1891.

Biografie

Familie

A fost fiul fostului agă și caimacam al Valahiei Iancu Manu; mama sa, Ana Ghica a fost una din fiicele marelui ban Alexandru Ghica.

Manu era descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu.[1]

Studii, carieră

După studii militare în Prusia, la Potsdam, a fost sublocotenent în armata prusacă (1853). Întors în țară in 1858, a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de Război în guvernele Dimitrie Ghica și Manolache Costache Epureanu (1869-1870). A fost primar al Bucureștiului intre 1874 si 1877. Cu gradul de general, s-a distins în Războiul de independență, fiind primul român decorat cu Virtutea Militară (1877), ordin înființat de Prințul Carol.

Comandant de divizie în Războiul de independență, a obținut în februarie 1878 capitularea Vidinului.

După război a fost unul dintre fruntașii Partidului Conservator.

A fost inspector al artileriei până în 1888, ministru de Război în guvernele Teodor Rosetti și Lascăr Catargiu (1888-1889) și președinte al Camerei Deputaților (1891-1895).

Galerie imagini

Note

  1. ↑ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285

Bibliografie


Predecesor:
colonel Alexandru Duca		 Ministrul Apărării Naționale
Ministru de război
14 iunie 1869 – 17 decembrie 1870		 Succesor:
colonel Eustasie Pencovici
Predecesor:
general Constantin Barozzi		 Ministrul Apărării Naționale
Ministru de război
12 noiembrie 1888 – 4 noiembrie 1889		 Succesor:
general Matei Vlădescu
Predecesor:
Dimitrie Sturdza		 Ministrul Apărării Naționale
Ministru de război
22 decembrie 1904 – 11 martie 1906		 Succesor:
general Alexandru Averescu



Predecesor:
George D. Pallade		 Ministrul de finanțe al Regatului României
11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900		 Succesor:
Take Ionescu


Format:Guvernul Gheorghe Manu

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.