Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman

Călmățuiu de Sus este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Băcălești, Călmățuiu de Sus (reședința) și Ionașcu.^[2]

Toponimie

Numele istoric al satului reședință de comună este Băsești, nu Călmățuiu de Sus. Toponimul tradițional, Băsești, este cel folosit în mod curent, deși nu are statut oficial. Explicația renunțării la denumirea generală tradițională pare să fie interpretarea sa, în mod eronat, drept termen indecent. Satul Ionașcu este desemnat adeseori prin expresia "la cătun", "în cătun". O parte a satului Băcălești, spre comuna Mihăești (Olt) se numește Rața, deși nu este diferențiată clar. Alte microtoponime: Malu Roșu (carieră de lut, în marginea de nord a satului Ionașcu), Brotaneasa(ogoare între Ionașcu și pădurea de la est de sat).

Actuala comună, a luat ființă îm jurul anului 1860, atestat documentar la 23 iulie 1512-1513 în hrisovul domnitorului Neagoe Basarab.

Comuna Călmățuiu de Sus se află situată pe DJ679, drum pe care se întind ca într-un șirag mai multe comunități cunoscute sub numele de Valea Călmățuiului. Venind dinspre Roșiorii de Vede pe DN6 în direcția Caracal, se intră în județul Olt, iar din centrul comunei Mihăiești pornește în partea stângă o șosea aparținătoare acestui județ. Imediat după satul Bușca, se reintră în județul Teleorman și încep să se desfășoare satele aparținătoare comunei Călmățuiu de Sus: Băcălești (în care este inclus și fostul sat Rața), Ionașcu și Băsești (actualmente Călmățuiu de Sus).

Legende locale susțin ideea că denumirea satului Băsești ar proveni de la un cioban pe nume Basa care ar fi venit din Transilvania și s-a stabilit pe aceste locuri.

Prima atestare documentară o găsim la 23 iulie 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. Actul confirmă participarea a 12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Băsești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni.

Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele Brata și Vlad Județ. Acesta din urmă se numea așa pentru că îndeplinea funcția de judecător local.

Satele reapar și în documente datate 1531 (în timpul domniei lui Vlad Înecatul) și 1533 (în timpul domniei lui Vlad Vintilă) în care se întărește din nou teritoriul moșiei mănăstirii din actul de la 1512, fapt datorat sătenilor ce încălcau adeseori hotarele.

Din documente mai reiese și faptul că sătenii au participat la încheierea actelor cu martori și că ei cunoșteau bine nu numai hotarele satului lor, ci și pe cele ale satelor învecinate.

Se dețin, de asemenea, date despre satul Mănicești sau Mănești, atestat în același act din 1513, care era așezat între satele Băsești și Crîngeni (sat dispărut în a doua jumătate a secolului al XVII–lea datorită incursiunilor turcești).

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urma Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești se înființează satul Rața cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la război. Denumirea satului vine de la rațele sălbatice ce se aflau în număr mare pe bălțile satului.

În anul 1892, lângă satul Rața se reînființează satul Băcălești prin împroprietărirea unor locuitori din satele învecinate. Cele două sate, Băcălești și Rața se unesc și formează un singur sat cu numele de Băcălești începând cu anul 1968, când are loc noua împărțire administrativ-teritorială a țării.

Satul Ionașcu ia ființă în anul 1895 prin întinderea vetrei de case a comunei Băsești. Denumirea satului provine de la boierul Ionașcu de la Slatina, care stăpânea această moșie. Datorită faptului că boierul a vândut o parte din moșie cu un preț redus unor locuitori din satul Băsești, în semn de recunoștință, au dat numele de Ionașcu satului nou format.

Până în 1838, satele Băcălești și Băsești au aparținut județului Olt iar în urma reîmpărțirii administrative au fost trecute în județul Teleorman.

Ionașcu - denumit și ”cătun”, datorită întinderii sale mici, dar și a dotărilor reduse, in comparație cu comuna Calmatuiu de Sus, din care face parte mica localitate, are o școală (clasele I - IV). Până în anii '80 era amenajat, la intrarea în sat, un mic parc cu măceși și trandafiri roșii si roz, din florile cărora copiii își faceau coronițe și din când în când primeau premii. Erau bănci, ronduri de flori și alei. Pe aceeasi ulita se aflau terenul de fotbal și SMA-ul, parcul de tractoare, care însă au fost desfiintate. Pe locul unde înainte se desfășurau meciuri de fotbal se afla acum teren cultivat. Terenul de fotbal este situat la marginea satului, de unde incep dealurile. Sunt poenite, vâlcelele pline de flori imortele de culoare lila, vara, tot acolo era cândva derdelusul copiilor, iarna, numit La Paducel sau Valea Paducelului.

Paraul Calmatuiu izvorăște din Câmpia inalta a Boianului, adună câțiva afluenți intermenieți, captează Urluiul, apoi se varsa in Lacul Suhaia.

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Băsești și făcea parte din plasa Călmățuiul al județului Teleorman și era alcătuit doar din satul Băsești și cătunul Rața. În comună exista o școală și două biserici.^[3] În aceiași plasă mai funcționa comuna Cârligați, cu o populație de 1326 de locuitori. În comună funcționa o școală cu 36 de elevi și două biserici. ^[4]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele Băsești, Băcălești și Cârligați în plasa Roșiorii de Vede a aceluiași județ și cu o populație de 2580 de locuitori (în comuna Băsești), 1875 de locuitori (în comuna Băcălești) și 1315 de locuitori (în comuna Cârligați).^[5]

În anul 1950, comuna a trecut în administrația raionului Roșiorii de Vede al regiunii Teleorman, raion care, doi ani mai târziu, a fost inclus în regiunea București.

În anul 1964, comuna Cârligați a primit numele de Călmățuiul^[6], iar în anul 1968, a fost transferată la județul Teleorman, fiind redenumită în Călmățuiu de Sus, în structura actuală, comuna Băcălești fiind desființată și inclusă în comuna Călmățuiu de Sus, iar satul Rața a fost desființat și contopit cu satul Călmățuiu de Sus.^[7]

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Călmățuiu de Sus se ridică la 1.732 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.282 de locuitori.^[8] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,01%).^[9] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,49%), iar pentru 15,42% nu se cunoaște apartenența confesională.^[10]

Politică și administrație

Comuna Călmățuiu de Sus este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Lucrețiu-Bogdan Udrea[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 1 noiembrie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[11]

Monumente istorice

Singurul monument istoric al comunei Călmățuiu de Sus este Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din sat, localizat în centrul comunei și datând din anul 1835.

Note

Surse

• HABITAT MEDIEVAL - autor Ecaterina Tantareanu
• http://www.muzeulteleorman.ro/images/Habitat%20medieval.pdf Arhivat în 7 octombrie 2013, la Wayback Machine.