Comuna Călinești, Teleorman

Călinești
  comună  
Călinești (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}}) / 🌍

Țară România
Județ Teleorman

SIRUTA152350

ReședințăCălinești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Călinești[*]Gabriel Haită[*][1][2] (PNL, )

Populație (2021)
 - Total2.779 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal147055

Prezență online
http://calinestitr.ro/IstoricCL.html
GeoNames

Amplasarea în cadrul județului

Călinești este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Antonești, Călinești (reședința), Copăceanca, Licuriciu și Marița.[3]

Demografie



Componența etnică a comunei Călinești

     Români (90,75%)

     Romi (1,26%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (7,99%)



Componența confesională a comunei Călinești

     Ortodocși (90,5%)

     Adventiști (1,19%)

     Alte religii (0,18%)

     Necunoscută (8,13%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Călinești se ridică la 2.779 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.473 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,75%), cu o minoritate de romi (1,26%), iar pentru 7,99% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,5%), cu o minoritate de adventiști (1,19%), iar pentru 8,13% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Târgului al județului Teleorman și era alcătuit doar din satul Călinești, cu o populație de 1107 de locuitori. În comună exista o școală mixtă cu 26 de elevi și o biserică.[7] În aceiași plasă, mai funcționau comunele Antonești și Licuriciu. Comuna Antonești era alcătuită din satele Antonești, Bujorești, Cetatea și Ștefănești, cu o populație de 1138 de locuitori. În comună exista două școli mixte și o biserică.[8] Comuna Licuriciu era formată doar din satul Licuriciu, cu o populație de 986 de locuitori. În comună exista o școală de 46 de elevi și o biserică. [9]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele Antonești și Călinești, în plasa Alexandria a aceluiași județ. Comuna Licuriciu a fost desființată și a fost alipită comunei Antonești. Comuna Antonești a rămas doar cu satele Antonești, Licuriciu și Nichita, în timp ce satul Cetatea a fost transferat la comuna Rădoești și avea o populație de 2041 de locuitori. Comuna Călinești a rămas cu aceiași structură, având o populație de 1425 de locuitori.[10][11] La acea vreme, tot în aceiași plasă exista comuna Bivolița, care avea în structura sa, satele Ștefănești, Marița și Bivolița, cu o populație de 1280 de locuitori.[12]

În anul 1931, după o reorganizare administrativ-teritorială, satul Cetatea a revenit la comuna Antonești, comuna Antonești rămânând decât cu cele două sate, în timp ce satul Licuriciu s-a desprins de comuna Antonești, reînființându-se comuna Licuriciu, tot de sine-stătătoare.[13]

În anul 1950, comunele au trecut în administrația raionului Alexandria al regiunii Teleorman, raion care, doi ani mai târziu, a fost inclus în regiunea București. În timp, comunele Antonești și Licuriciu au fost desființate, iar satele celor două comune au fost alipite comunei Călinești, iar satul Cetatea a revenit din nou la comuna Rădoiești.

În anul 1964, comuna Bivolița a primit numele de Izvoarele, pentru ca în anul 1968, comuna să fie transferată la județul Teleorman, căpătând actuala formă, comuna Izvoarele a fost desființată, iar satul Ștefănești a fost contopit cu satul Călinești.[14]

Politică și administrație

Comuna Călinești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Gabriel Haită[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[15]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal7       
Partidul Social Democrat4       

Monumente istorice

Două monumente istorice se găsesc în comuna Călinești, ambele în satul Călinești, printre care: Casa de lemn a Anghelinei Micu, localizată în partea de vest a satului, lângă școala actuală din localitate, datând din anul 1900 și ruinele conacului Anișor Neagu localizată la intrarea în sat, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Note

  1. Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
  2. Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central, arhivat din original (PDF) la
  3. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
  4. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  6. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  7. Lahovari, George Ioan (). „Călinești, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 284.
  8. Lahovari, George Ioan (). „Antonești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 93.
  9. Lahovari, George Ioan (). „Licuricul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 165.
  10. Melbert, N., ed. (). „Comuna Antonești”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 708.
  11. Melbert, N., ed. (). „Comuna Călinești”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 711.
  12. Melbert, N., ed. (). „Comuna Bivolița”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 702.
  13. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 409. .
  14. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  15. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.