zdruncinătură

română

Etimologie

Din a zdruncina + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /zdrun.ʧi.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zdruncinătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zdruncinătură zdruncinături
Articulat zdruncinătura zdruncinăturile
Genitiv-Dativ zdruncinăturii zdruncinăturilor
Vocativ zdruncinătură zdruncinăturilor
  1. scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură.
  2. (fig.) dezechilibru, tulburare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.