scuturătură

română

Etimologie

Din a scutura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sku.tu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scuturătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scuturătură scuturături
Articulat scuturătura scuturăturile
Genitiv-Dativ scuturăturii scuturăturilor
Vocativ scuturătură scuturăturilor
  1. faptul de a (se) scutura.
  2. mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
  3. dereticare, curățenie.
  4. scuturatul pomilor (ca să cadă fructele).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.