hurducătură

română

Etimologie

Din a hurduca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /hur.du.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hurducătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hurducătură hurducături
Articulat hurducătura hurducăturile
Genitiv-Dativ hurducăturii hurducăturilor
Vocativ hurducătură hurducăturilor
  1. zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.