hurduca

română

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /hur.du'ka/


Verb


Conjugarea verbului
hurduca
Infinitiv a hurduca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 hurduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să hurduce
Participiu hurducat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina.
  2. (v.intranz.) (reg.) a face zgomot mare; a hurui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.