zdruncina
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /zdrun.ʧi'na/
Verb
| Conjugarea verbului zdruncina | |
| Infinitiv | a zdruncina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zdruncin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zdruncine |
| Participiu | zdruncinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
- (v.tranz.) (fig.) a clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.