volonté

Vezi și : volonte

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche volonte, voulonté, volunté, voulunté, volenté < latină voluntās („voință, dorință”).

Pronunție

  • AFI: /vɔ.lɔ̃.te/
  •  Audiofișier


Substantiv

volonté f., volontés pl.

  1. voință
    Contre sa volonté.
  2. vrere, voie
  3. dorință

Sinonime

  • 3: désir

Cuvinte derivate

  • involontaire
  • involonté
  • volontaire
  • volontairement
  • volontariat
  • volontourisme
  • volontouriste

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.