vindicativ

română

Etimologie

Din franceză vindicatif < latină vindicare ("a răzbuna").

Pronunție

AFI: /vin.di.ka'tiv/
Audio^fișier

Adjectiv

Declinarea adjectivului vindicativ
	Singular	Plural
Masculin	vindicativ	vindicativi
Feminin	vindicativă	vindicative
Neutru	vindicativ	vindicative

care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare.

Sinonime

dușmănos, ranchiunos, răzbunător

Antonime

nerăzbunător

Cuvinte derivate

vindictă

Traduceri

răzbunător

cehă: mstivý (čeština) m., pomstychtivý (čeština) m.
engleză: vindictive (English), vengeful (English)
estoniană: kättemaksuhimuline (eesti)
finlandeză: kostonhaluinen (suomi), kostonhimoinen (suomi)
franceză: vindicatif (français) m.
germană: rachsüchtig (Deutsch)
greacă: εκδικητικός (Ελληνικά) (ekdikitikós)
islandeză: hefnigjarn (íslenska) m., heiftrækinn (íslenska) m.

italiană: vendicativo (italiano) m.
maghiară: bosszúszomjas (magyar)
neerlandeză: rancuneus (Nederlands)
poloneză: mściwy (polski)
portugheză: vingativo (português) m., vindicativo (português) m.
spaniolă: vengativo (español) m.
suedeză: hämndlysten (svenska)
turcă: öç alıcı (Türkçe), intikam alıcı (Türkçe), hınçlı (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.