vindictă

română

Etimologie

Din franceză vindicte < latină vindicta.

Pronunție

  • AFI: /vin'dik.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vindictă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vindictă vindicte
Articulat vindicta vindictele
Genitiv-Dativ vindictei vindictelor
Vocativ vindictă vindictelor
  1. (livr.) urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.