crimă

română

Etimologie

Din franceză crime.

Pronunție

  • AFI: /'kri.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crimă crime
Articulat crima crimele
Genitiv-Dativ crimei crimelor
Vocativ crimă crimelor
  1. infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; (spec.) omor.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.