omor

română

Etimologie

Derivat regresiv din verbul a omorî.

Pronunție

  • AFI: /oˈmor/


Substantiv


Declinarea substantivului
omor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omor omoruri
Articulat omorul omorurile
Genitiv-Dativ omorului omorurilor
Vocativ omorule omorurilor
  1. faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; crimă, omucidere, asasinat.
  2. (jur.) infracțiune care constă în uciderea unei persoane.
  3. măcel.


Traduceri

Etimologie

Din omorî.

Pronunție

  • AFI: /oˈmor/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru omorî.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru omorî.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.