vinco

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vĭncŭlum.

Pronunție

  • AFI: /'viŋko/


Substantiv

vinco m., vinchi și vinci pl.

  1. nuia de salcie, ramură de salcie
  2. salcie energetică, lozie, răchită
  3. (p. ext.) salcie, răchită

Sinonime

  • 1: vimine
  • 2: salice da vimini
  • 3: salice

Cuvinte apropiate

  • vinciglio

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din vincere.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vincere.




latină

(Latina)

Etimologie

Din indo-europeană *ueik.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

vincō (infinitivul prezent vincere, perfectul activ vīcī, supinul victum)

  1. a câștiga, a învinge

Sinonime

  • conquestō, superō

Cuvinte derivate

  • convincō
  • ēvincō
  • revincō
  • victor

Expresii

  • vēnī vīdī vīcī
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.