viking
română
Etimologie
Din franceză viking.
Pronunție
- AFI: /vi'king/
Substantiv
| Declinarea substantivului viking | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | viking | vikingi |
| Articulat | vikingul | vikingii |
| Genitiv-Dativ | vikingului | vikingilor |
| Vocativ | vikingule | vikingilor |
- nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.