victory

Vezi și : Victory

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie victory, victorie, care provine din engleză veche victorie < latină victōria, din victor ‎(„învingător”).

Înlocuise cuvântul autohton în engleză medie siȝe, sye‎ (care provine din engleză veche siġe) și engleză veche sigor.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɪkt(ə)ri/


Substantiv

victory, pl. victories

  1. victorie, biruință
    I am convinced that victory will be ours!

Sinonime

Antonime

  • defeat, loss

Cuvinte compuse

  • hollow victory
  • Pyrrhic victory
  • victory at sea

Cuvinte apropiate

  • victor
  • victorious
  • Victory


Verb


Conjugarea verbului
to victory
Infinitiv to victory
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 victories
Trecut simplu victoried
Participiu trecut victoried
Participiu prezent victorying
  1. (rar) a învinge, a înfrânge, a birui

Sinonime

  • beat, conquer, defeat, master

Antonime

  • lose, surrender, yield

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.