biruință
română
Etimologie
Din a birui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /bi.ruˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului biruință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biruință | biruințe |
| Articulat | biruința | biruințele |
| Genitiv-Dativ | biruinței | biruințelor |
| Vocativ | biruință | biruințelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.