verighetă

română

Etimologie

Din verigă + sufixul -etă. Confer neogreacă βεργχετα (verghéta).

Pronunție

  • AFI: /ve.ri'ge.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
verighetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verighetă verighete
Articulat verigheta verighetele
Genitiv-Dativ verighetei verighetelor
Vocativ verighetă verighetelor
  1. inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.