logodnic

română

Etimologie

Din logodnă + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /lo'god.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
logodnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ logodnic logodnici
Articulat logodnicul logodnicii
Genitiv-Dativ logodnicului logodnicilor
Vocativ logodnicule logodnicilor
  1. persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.