verb copulativ

română

Etimologie

Din verb + copulativ.

Pronunție

  • AFI: /verb ko.pu.la'tiv/


Cuvânt compus

verb copulativ

  1. verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.