velință

română

Etimologie

Din neogreacă βελεντζα (veléntza), sârbocroată velenac.

Pronunție

  • AFI: /ve'lin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
velință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ velință velinți
Articulat velința velințile
Genitiv-Dativ velinții velinților
Vocativ velință velinților
  1. țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.