usnă

română

Etimologie

Din slavă (veche) ustĩna.

Pronunție

  • AFI: /'us.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
usnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ usnă usne
Articulat usna usnele
Genitiv-Dativ usnei usnelor
Vocativ usnă usnelor
  1. (pop.) marginea de sus (de obicei răsfrântă) a unei oale sau a altui vas adânc; gură, buză.
  2. marginea (răsfrântă) de jos a unui clopot.
  3. marginea de sus a unei luntre.
  4. ghizd al fântânii (de la nivelul solului în sus).
  5. parte mai largă la baza puțurilor ocnelor vechi de sare, formând un prag pe care se așază o armătură de lemn.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.