urnă

română

Etimologie

Din franceză urne < latină urna.

Pronunție

  • AFI: /ˈur.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urnă urne
Articulat urna urnele
Genitiv-Dativ urnei urnelor
Vocativ urnă urnelor
  1. vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în antichitate unele lichide.
  2. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar.
  3. cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.