turnător

română

Etimologie

Din a turna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tur.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnător turnători
Articulat turnătorul turnătorii
Genitiv-Dativ turnătorului turnătorilor
Vocativ turnătorule turnătorilor
  1. muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor.
  2. (fam.) epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.