denunța
română
Etimologie
Din franceză dénoncer < latină denuntiare.
Pronunție
- AFI: /de.nunˈʦa/
Verb
| Conjugarea verbului denunța | |
| Infinitiv | a denunța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
denunț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să denunțe |
| Participiu | denunțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț.
- L-a denunța autorităților.
- a pârî.
- a comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face un denunț
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.