denunțare

română

Etimologie

Din a denunța.

Pronunție

  • AFI: /de.nun'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
denunțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ denunțare denunțări
Articulat denunțarea denunțările
Genitiv-Dativ denunțării denunțărilor
Vocativ denunțare denunțărilor
  1. acțiunea de a denunța și rezultatul ei.
  2. desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voință unilaterală a uneia dintre părți.
  3. denunț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.