trombă

română

Etimologie

Din franceză trombe.

Pronunție

  • AFI: /'trom.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trombă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trombă trombe
Articulat tromba trombele
Genitiv-Dativ trombei trombelor
Vocativ trombă trombelor
  1. coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
  2. vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; (p.ext.) coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
  3. tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.