trio
română
Etimologie
Din italiană, franceză trio.
Pronunție
- AFI: /'tri.o/
Substantiv
| Declinarea substantivului trio | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trio | triouri |
| Articulat | trioul | triourile |
| Genitiv-Dativ | trioului | triourilor |
| Vocativ | trioule | triourilor |
- compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție.
- partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale.
- (fam.) grup de trei persoane (care se află mereu împreună).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.