transpoziție
română
Etimologie
Din franceză transposition.
Pronunție
- AFI: /trans.po'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului transpoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transpoziție | transpoziții |
| Articulat | transpoziția | transpozițiile |
| Genitiv-Dativ | transpoziției | transpozițiilor |
| Vocativ | transpoziție | transpozițiilor |
- (rar) transpunere.
- (spec.) (mat.) permutare a două litere într-o formulă.
- (spec.) schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă a unei substanțe (care determină formarea unui nou compus).
- (spec.) transcriere sau executare a unei compoziții muzicale în altă tonalitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.