traductor

Etimologie

Din franceză traducteur.

Pronunție

• AFI: /tra.duk'tor/

Substantiv

1. dispozitiv, sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură, specifice altui sistem, utilizat în tehnică, electricitate și telecomunicații; (spec.) aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

Etimologie

Din latină trāductor, din trādūcō („a transfera, a transmite”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

traductor m., traductores pl.

1. (lingv.) traducător, translator

Referințe

• Wiktionary

Etimologie

Din latină trāductor, din trādūcō („a transfera, a transmite”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /tɾa.dukˈtoɾ/
• (oriental) AFI: /tɾə.dukˈto/

Substantiv

traductor m., traductors pl.

1. (lingv.) traducător, translator

Referințe

• Viccionari

Etimologie

Din verbul trādūcō ‎(„a transfera, a transmite”) < compus din trans („dincolo, peste, prin”) + dūcere ‎(„a duce, a transmite”).

Pronunție

• AFI: /traːˈduk.tor/

Substantiv

1. persoană care transmite ceva

Referințe

• Wiktionary

Etimologie

Din latină trāductor, din trādūcō („a transfera, a transmite”).

Pronunție

• AFI: /tɾa.ðukˈtoɾ/

Adjectiv

1. (lingv.) referitor la traducere, care traduce, de traducător

Substantiv

traductor m., traductores pl.

1. (lingv.) traducător, translator

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario