traducător

română

Etimologie

Din a traduce + sufixul -ător (după franceză traducteur).

Pronunție

  • AFI: /tra.du.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
traducător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ traducător traducători
Articulat traducătorul traducătorii
Genitiv-Dativ traducătorului traducătorilor
Vocativ traducătorule traducătorilor
  1. persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.