trâmbițaș

română

Etimologie

Din trâmbiță + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /trɨm.bi'ʦaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trâmbițaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trâmbițaș trâmbițași
Articulat trâmbițașul trâmbițașii
Genitiv-Dativ trâmbițașului trâmbițașilor
Vocativ trâmbițașule trâmbițașilor
  1. persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist.
  2. persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.