tivitură

română

Etimologie

Din a tivi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ti.vi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tivitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tivitură tivituri
Articulat tivitura tiviturile
Genitiv-Dativ tiviturii tiviturilor
Vocativ tivitură tiviturilor
  1. tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv.
  2. fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.