tiv

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
tiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tiv tivuri
Articulat tivul tivurile
Genitiv-Dativ tivului tivurilor
Vocativ tivule tivurilor
  1. margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.