tinctura

Vezi și : tinctură

română

Etimologie

Din tinctură (după franceză teinturier, teindre).

Pronunție

  • AFI: /tink.tuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
tinctura
Infinitiv a tinctura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tincturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tinctureze
Participiu tincturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (text.) a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți.
  2. (fig.) a da culoare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din tinctura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tinctura.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.