tină

română

Etimologie

Din slavă (veche) tina.

Pronunție

  • AFI: /'ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tină invariabil
Articulat tina invariabil
Genitiv-Dativ tinei invariabil
Vocativ tină invariabil
  1. (reg.) noroi.
  2. pământ, lut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.