întina

română

Etimologie

Din în- + tină.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întina
Infinitiv a (se) întina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) întinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) întineze
Participiu întinat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) murdări de noroi.
  2. (v.refl. tranz.) (fig.) a (se) pângări; a (se) păta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.