ticăi

română

Etimologie

Din tic + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /ti.kəˈi/


Verb


Conjugarea verbului
ticăi
Infinitiv a ticăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ticăie
Participiu ticăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre ceasornice) a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac.
  2. (v.intranz.) (despre inimă) a bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ti.kəˈi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ticăi
Infinitiv a (se) ticăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) ticăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) ticăiască
Participiu ticăit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) (rar) a lucra încet, fără spor; a se mocăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.