teribilism

română

Etimologie

Din teribil + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /te.ri.bi'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
teribilism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teribilism teribilisme
Articulat teribilismul teribilismele
Genitiv-Dativ teribilismului teribilismelor
Vocativ teribilismule teribilismelor
  1. vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă.
  2. atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.