extravaganță

română

Etimologie

Din franceză extravagance.

Pronunție

  • AFI: /eks.tra.va'gan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
extravaganță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extravaganță extravaganțe
Articulat extravaganța extravaganțele
Genitiv-Dativ extravaganței extravaganțelor
Vocativ extravaganță extravaganțelor
  1. purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.