susur

română

Etimologie

Din a susura (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /su'sur/


Substantiv


Declinarea substantivului
susur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ susur susure
Articulat susurul susurele
Genitiv-Dativ susurului susurelor
Vocativ susurule susurelor
  1. zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.