surguci

română

Etimologie

Din turcă sorguç.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
surguci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surguci surguciuri
Articulat surguciul surguciurile
Genitiv-Dativ surguciului surguciurilor
Vocativ surguciule surguciurilor
  1. panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români.
    Surguci purtat de sultan la turban.

Sinonime

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
surguci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surguci surguci
Articulat surguciul surgucii
Genitiv-Dativ surguciului surgucilor
Vocativ surguciule surgucilor
  1. (bot.) (Consolida ajacis) plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.